Inelul de logodna este primul pas in consolidarea unei iubiri si unul dintre cele mai dorite accesorii. Acesta este primul semn al consimtamantului indragostitilor si asumarea iubirii dintre ei.
Inca din Egiptul Antic femeile purtau inele care simbolizau cercul nesfarsit semn al eternitatii iar golul inelului reprezenta o poarta, poarta catre iubirea vesnica.
Ideea de a purta acest inel pe al patrulea deget al mâinii stangi se pare ca le apartine tot egiptenilor, idee preluata ulterior si de greci. Acestia credeau ca acest deget are o vena care duce direct la inima. Conceptul a fost preluat si de romani, care au denumit aceasta vena ca “Vena Amoris”. Traditia purtarii inelului de logodna pe degetul inelar al mainii stangi se pastreaza si astazi, considerandu-se ca acest deget este în stransa legatura cu simbolul inimii.
Inelul purtat pe acest deget ajuta la rotirea in aceeasi directie a energiei iubirii.
Prima folosire a unui inel cu diamant care marca logodna ii apartine lui Mary de Burgundy, inel primit de la Arhiducele Maximilian al Austriei. Ulterior, acest gest al daruirii inelelor cu diamante, care reprezentau promisiunea fidelitatii si a dragostei, se regasea la nobili si aristocrati. Abia prin 1930, in SUA, a aparut varianta accesibila tuturor paturilor sociale, varianta promovata intens de industria divertismentului.
Asa cum spuneam la inceputul articolului, inelul de logodna era initial dovada iubirii, a asumarii si a promisiunii unei iubiri nesfarsite si nu era neaparat urmat de casatorie. Ele erau totodata si dovada statutului social al oamenilor, inelele cu diamant nefiind accesibile tuturor. In secolul al 9 lea, Papa Nicolae I a aprobat inelele de logodna din aur ca cerinta obligatorie, prin care barbatii demonstrau capacitatea de a a avea grija de sotii. In 1215, Papa Inocențiu al III-lea a stabilit si o perioda de asteptare intre promisiunea casatoriei si ceremonia propriu-zisa, creandu-se astfel perioada de logodna, al carei inceput era marcat de primirea inelului.
Daca ne gandim la mana pe care se poarta inelul de logodna, traditia chineza intareste ideea purtarii lui pe degetul inelar al mainii stangi. Conform lor, fiecare deget reprezinta o persoana draga noua, iar inelarul este cel al partenerului de viața. In ziua nuntii se spune ca se poate muta pe mana dreapta, ca mai apoi sa ajunga sa fie purtat tot pe mana stanga, langa verigheta. In unele tari insa, cum ar fi Rusia, Germania, India, inelul de logodna se poarta pe mana dreapta, considerandu-se ca pe mana stanga aduce ghinion.
In Suedia si Chile nu doar femeile, ci si barbatii obisnuiesc sa poarte inel de logodna. Acest obicei se regasea si in timpul celui de-al doilea razboi mondial, atunci cand barbatii purtau inelul ca sa le aline dorul de partenerele ramase acasa.
In zilele noastre purtarea inelului pe mana stanga are si componenta practica, intrucat persoanele dreptace utilizeaza mana dreapta mult mai des, iar acest lucru poate implica o deteriorare mai rapida a inelelor.