Povestea Ostara

Fac bijuterii. Cu asta ma ocup: lucrez cu aur si briliante si argint si le modelez in emotii. Ma uit in jurul meu si caut semne. Vorbesc cu oamenii, captez amprenta vocii lor si o traduc in sentimente.


Si ca sa nu se piarda nimic, imprim totul in aur si briliante si argint. Din 2015 si pana acum, Ostara – caci asa se numesc bijuteriile mele – mi-a cucerit fiecare clipa din viata. Zilele de duminica, noptile, sarbatorile, vacantele, chiar si cand sunt in avion sau la semafor vad, respir, caut, privesc, gandesc, visez pentru Ostara, pentru ca imi doresc ca bijuteriile mele sa plece spre lume cu suflet, nu doar cu un design aparte si un ambalaj glam.


Ostara este primul meu copil si vreau sa-l cresc cum trebuie. Numele meu este Alina Popa si sunt un calator printre emotii. Aceasta este povestea mea: Am avut o copilarie frumoasa, cu bunici intelepti, parinti iubitori si vise de prim-balerina, desi mancarea mea preferata erau cartofii prajiti cu oua ochiuri.


Am fost rasfatata in limite normale, disciplinata in limite normale si iubita fara masura. La 19 ani am spus prima minciuna gogonata din viata mea. Voiam sa ma angajez in asigurari. Eram studenta pe atunci si simteam nevoia sa fiu independenta.


Varsta minima ceruta era de 21 de ani si atat am spus ca am. Peste o luna, cand angajatorii mei si-au dat seama ca o facusem gogonata, era prea tarziu: le devenisem draga. Glumesc. Le devenisem indispensabila. Asa ca am ramas cu ei 12 ani. Am plecat cand nu am mai avut unde sa urc. Am pornit pe o carare noua: distributia de aparatura medical si medicamente. Numai ca nu era galbena si nu ducea spre Oz.


Asa ca…. In 2015 am nascut Ostara. Habar nu aveam ce ma asteapta! Chiar daca o faci cu toata dragostea lumii, nu e usor sa cresti un copil-afacere. Ca orice mama, am momente cand ma simt extenuata, obosita, vreau sa dorm, sa ma cuibaresc in fotoliul meu, sa trag chiulul. Si-apoi mai sunt si zile grele: mamele merg la doctor, la controale medicale. Eu merg la ANAf si la OSIM.

Mamele isi duc copiii la balet sau la inot, eu imi duc Ostara la intalniri cu avocati. Si tocmai cand simt ca nu mai pot, copilul meu, Ostara, imi da cea mai calda imbratisare: primesc mesaje de la voi, prieteni, cu poze facute in diferite colturi ale lumii unde-mi purtati bijuteriile si- atunci prind aripi. Dar stiti care e cea mai fascinanta lectie pe care am invatat-o de cand sunt mama de Ostara? Echilibrul.


Da, am invatat sa-mi gasesc echilibrul calatorind printre emotii, traind cu pasiune timpul prezent, fara sa incerc sa schimb intamplarile deja trecute. Zilnic ma plimb printre mesajele voastre de iubire, multumire, dor. Zambesc alaturi de rasetul copilasilor vostri, si va sunt aproape, dragi prieteni, cand vreti sa va creati bijuteria perfecta. Fiecare bijuterie faurita pentru voi e o amintire frumoasa traita alaturi de Ostara mea. Si uite-asa… Calatorind printre Emotii, Ostara creste si-mi duce povestea mai departe. Cu inima va multumesc!

Alina Popa – Ostara